Doamne, slavă Ţie!
Când văd cerul plin de stele, licărind în toiul serii,
Când văd luna că răsare din cămările tăcerii,
Când văd razele de soare cum se-alintă pe câmpie,
Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când mă cheamă codrul vara cu-al său susur de izvoare,
Când vad pomii primăvara îmbrăcaţi de sărbătoare,
Când văd fulgii de zăpadă zbenguindu-se pe glie,
Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie!
Când vorbesc cu liliacul sau cu crinul de la drum,
Când regina nopţii, seara, mă îmbată de parfum,
Când mă-nvăluie mireasma de salcâm, de tei, de vie,
Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie! Continue reading →
Like this:
Ce iubeşte şi ce scîrbeşte Dumnezeu ?
Şi astăzi îi aud pe mulţi spunând: „Dacă Dumnezeu i-ar iubi pe săraci, nu i-ar fi făcut săraci”. Iar alţii, văzând vreun om milostiv suferind de o boală grea, îi întreabă: „Unde s-au dus milosteniile tale? Unde s-au dus binefacerile tale?”. Întrebări prosteşti.
Cum Îl osândeşti, omule, pe Dumnezeu cu atâta uşurinţă şi grabă? Ar putea vreodată Dumnezeu să-i urască pe săraci, şi desigur pe virtuoşi, şi să-i iubească pe bogaţi, şi desigur pe cei răi şi nemiloşi? Ca să nu păcătuieşti prin asemenea blasfemii şi cugete nebune, îţi voi explica ce iubeşte şi ce scârbeşte Dumnezeu.
Dumnezeu îl iubeşte pe cel care păzeşte poruncile Sale. Pe acela, zice, „îl voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui” (Ioan 14, 21). Nu pe cel care are bogăţii, nu pe cel care este sănătos, ci pe cel „care păzeşte şi împlineşte poruncile Mele”. Şi pe cine scârbeşte Dumnezeu? Pe cel care nu păzeşte poruncile Lui.
Aşadar atunci când vezi pe cineva care nesocoteşte voia şi legea lui Dumnezeu, fie că-i bogat, fie că-i sănătos, să nu te îndoieşti că Dumnezeu şi-a întors faţa de la el. Dimpotrivă, pe cel virtuos şi evlavios, fie că-i sărac, fie bolnav, Dumnezeu îl iubeşte. N-ai auzit ce spune Scriptura? „Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi-l bate pe fiul căruia-i poartă de grijă” (Proverbe 3, 12). Îmi vei spune, desigur, că mulţi oameni se smintesc din pricina asta. De vină e mintea lor. Pentru că nu gândesc în acest fel simplu: răsplata nu este dată în viaţa aceasta trecătoare. Aici este treapta nevoinţelor. Premiile şi cununile se vor da în viaţa de dincolo. Continue reading →
Like this:
La Mulţi şi Binecuvîntaţi Ani, părinte Constantin!
Mult stimate părinte Constantin,
Noi, enoriaşii bisericii “Naşterea Maicii Domnului” din s. Recea, r. Rîşcani, ne adresăm către dvs în această minunată zi de 27 mai cu cele mai frumoase şi curate gînduri dorindu-vă deplină sănătate trupească şi sufletească, înţelepciune de la bunul Dumnezeu ca să ne păstoriţi şi în continuare tot cu aceeaşi rîvnă duhovnicească pe care o purtaţi pentru toţi binecredincioşii parohiei. Vă dorim ca pacea şi liniştea să domnească în familia dvs, să ne fiţi şi în continuare un exemplu de soţ iubitor, tată milostiv, prieten adevărat şi preot evlavios cum v-am ştiut pînă acum. Să ne adune bunul Dumnezeu sărbătoare de sărbătoare la Sf. Biserică ca să ne umpleţi mintea şi sufletele de înţelepciunea şi frumuseţea credinţei noastre ortodoxe, iar prin predicile pe care ni le spuneţi la fiecare slujbă să ne întărim în credinţă ca să ne ducem crucea vieţii cu dragoste, smerenie, ascultare şi fără cîrtire.
Cu ocazia zilei dvs de naştere vă aducem în dar o poezie minunată despre misiunea şi crucea preotului în viaţa aceasta.
Când eşti trimis…
Când eşti trimis să cauţi pe- alţii
Şi să-i aduci la Dumnezeu,
Atunci, şi-n fruntea lor se cere,
şi-n urma lor să fii, mereu.
Să fii şi-n frunte, îndrumându-i,
Şi-n urmă, să-i ajuţi pe toţi…
Stăpân – poţi fi oricum la oameni,
Părinte, doar aşa le poti.
Like this:
Tată pentru 400 de copii !
Like this:
Despre numele de botez. Există nume “creştine” şi “necreştine”?
Întrebare: Părinte Petru, vă rog să explicaţi de ce unii preoţi din Moldova nu vor să boteze cu nume precum Mihaela, Florin, Ovidiu, Lilia ş.a.? Este adevărat că persoanele care nu primesc nume de Sfinţi nu au Înger Păzitor şi dacă au nume necreştineşti trebuie să şi le schimbe pentru a fi pomeniţi la slujbă?
Răspuns: Consider această problemă drept una foarte dureroasă pentru Biserica Ortodoxă în general, şi pentru cea din Moldova în particular, pentru că din cauza modei de a pune copiilor nume exotice, dar şi a inculturii unor preoţi, copiii ajung să sufere un anumit disconfort sau chiar o traumă psihologică atunci când li se spune că nu pot fi pomeniţi la slujbe cu un anumit nume sau că nu ar avea „înger păzitor”. Şi ca să elucidăm această problemă, voi încerca să o abordez sistematic, în câteva puncte. Totodată, menţionez că subiectul nu ţine numai de teologie, ci şi de lingvistică, istorie şi chiar de cultură generală.
1. Numele în general este mai mult decât un apelativ sau un cod alfabetic personal (analogic cu codul numeric personal). Teoretic, omul poate purta orice nume (dorit de el sau de părinţii lui), dar trebuie să fim conştienţi că acesta va fi purtat toată viaţa şi chiar dincolo de această viaţă, şi va creşte sau va scădea în popularitate odată cu persoana care poartă acel nume. De aceea numele nu trebuie pus la întâmplare sau schimonosit după bunul plac, pentru că el se identifică cu persoana care-l poartă.
2. Primii creştini „dintre neamuri” (adică non-iudeii) purtau nume păgâne, iar la botez acestea nu erau schimbate pentru că supra-numele de „creştin” sfinţea „numele mic / prenumele”, oricare ar fi fost acesta. Sfântul Mucenic Dimitrie (Δημήτριος), de exemplu, purta numele unei zeităţi păgâne (Demetrius), dar şi-a păstrat acest nume şi după botez, iar prin viaţa, şi mai ales moartea sa (martirică), a sfinţit acest nume atât de iubit astăzi de noi. Aceeaşi situaţie o avem şi la Sfântul Dionisie, iar exemplul este valabil pentru multe alte sute şi mii de sfinţi din primele veacuri, care nici nu aveau cum şi de unde să împrumute doar nume de sfinţi. Culmea e că uneori, chiar dacă la botez numele erau schimbate, Biserica continua să-i pomenească după numele lor vechi păgâne, considerate astăzi nume de sfinţi. Aşa este cazul Sfântului Kneaz Vladimir, botezat Vasile sau a Sfintei Kneaghine Olga, botezată Elena. Continue reading →
Like this:
Festivalul Cîntecului Pascal la Rîşcani
La 20 aprilie 2012 Casa de Cultură a or. Rîşcani a fost gazda celei de-a treia ediţie a Festivalului Cîntecului Pascal cu genericul „Lumina Învierii”. Acest festival a avut intenţia minunată de a ne bucura în Domnul prin cîntecele despre Învierea lui Iisus Hristos.
Festivalul a fost organizat de către Secţia Cultură a or. Rîşcani în frunte cu doamna Emilia Garbuz în colaborare cu Consiliul Raional. La acest eveniment au fost invitaţi ca membri ai juriului următorii oaspeţi: Preşedintele Raionului Rîşcani – dl. Ion Parea, Vicepreşedintele raionului – doamna Galina Zamurdac, Şeful Direcţiei Învăţămînt şi Sport – dl. Viorel Dandara, ş.a.
Cuvîntul de felicitare al blagocinului de Rîşcani, pr. mitr. Sveatoslav Ungurean, a dat startul acestui festival la care au participat coruri de elevi ale şcolilor din raionul Rîşcani precum şi ansambluri din satele raionului. Deschiderea a fost deosebită deoarece pe scenă a urcat corul de preoţi ai blagociniei Rîşcani îmbălsămîndu-ne sufletele cu un program special de cîntări bisericeşti. A urmat apoi evoluţia fiecărui colectiv în ordinea în care se stabilise prin tragere la sorţi.
Muzeul or. Rîşcani a organizat în holul Casei de Cultură o expoziţie minunată cu lucrări deosebite, covoare tradiţionale, broderii, costume naţionale, picturi cu tematica învierii, pască şi ouă încondeiate, etc. De asemenea puteai admira expoziţia de lucrări a elevilor Şcolii de Pictură, filiala Costeşti. Continue reading →
Like this:
Tatăl
În timp ce mâncau, un ţăran i-a întrebat pe cei trei fii ai săi:
- Ştiţi voi, băieţi, de unde vine mălaiul din care este făcută această mămăligă?
- Da, sigur că da! – a răspuns cel mai mic. Din sacul din cămară. Râzând de el, cel mijlociu îi spuse:
- Nu-i adevărat! Mălaiul e măcinat din porumbul cules de pe câmp; porumbul a crescut din pământul udat de apa ploilor. Deci, pământul şi ploaia 1-au făcut.
- Nu ştiţi nimic! – zise şi cel mai mare dintre băieţi. Porumbul acesta vine de la Dumnezeu. E adevărat că a crescut din pământ şi că ploaia 1-a udat, dar, dacă Dumnezeu nu ar fi dat vreme bună şi ploaie la timp, porumbul nu s-ar fi făcut, iar noi n-am fi mâncat acum mămăligă. Iată cine L-a făcut: Dumnezeu!
Oare avea dreptate vreunul dintre copii? Nu, nici unul! Continue reading →
Like this:
Sfaturi duhovniceşti: pregătirea pentru participarea la Sfînta Liturghie
Pregătirea pentru participarea la Sfînta Liturghie
În zilele de duminică şi sărbători creştinii dreptmăritori merg la biserică pentru a asculta slujba Sfintei Liturghii şi pentru a se ruga bunului Dumnezeu. Înainte de a intra în casa Domnului fiecare trebuie să-şi dea bine seama cum trebuie să se comporte în acest locaş sfînt.
Inţelegerea şi respectarea acestor lucruri izvorăşte din credinţa şi trăirea fiecărui credincios. Cel ce merge la biserică trebuie să fie curat nu numai cu trupul şi cu îmbrăcămintea, ci şi cu sufletul şi cu inima. Mîntuitorul nostru Iisus Hristos zice: «Deci, dacă îţi cei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întîi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău» (Matei 5, 23-24)
Aşadar, pregătirea este de două feluri: trupească şi sufletească. Continue reading →
Like this:
Sâmbăta Mare: „Sa tacă tot trupul omenesc…”
“Sa taca tot trupul omenesc si sa stea cu frica si cu cutremur, si nimic pamantesc intru sine sa nu gandeasca, caci Imparatul imparatilor si Domnul domnilor merge sa se junghie si sa se dea spre mancare credinciosilor”.
Supunandu-ne acestei povete a Sfintei Biserici, si noi, fratilor, n-am fi deschis gura noastra cea nevrednica daca n-am fi crezut aceasta de trebuinta si n-am fi avut de gand a va aduce si pe voi si pe noi insine mai aproape de aceasta dorita tacere sufleteasca si trupeasca, pe care ne-o cere Sfanta Biserica. O, cat de trebuincioasa este ea aici! O, cat de trebuincios lucru este ca noi, inconjurand mormantul Mantuitorului nostru, sa facem sa amuteasca in noi toate gandurile cele trupesti si sa ne ridicam cu mintea si cu inima mai presus de toate cele lumesti! Imparatul imparatilor si Domnul domnilor merge si se junghie, si noi sa fim privitorii reci ai acestei junghieri? Si injungiindu-Se, El voieste sa se dea spre mancare credinciosilor; oare au loc aici strigatele trupului si ale sangelui? Continue reading →
Răvaşe recente