Femeia de Cîndva şi Femeia de Azi

De cîteva săptămîni aud la televizor una şi aceeaşi expresie : « În ţările cu cele mai multe femei la conducerea statului nivelul de trai este mai bun ! » O frază bine vehiculată de cei cărora le convin, ori de cei meschini ce urmăresc distrugerea statului, uitînd să spună lumii şi partea inversă a afirmaţiei. Dar „Care este nivelul spiritual în ţările în care femeile sunt mai multe la cîrma ţării?” Nimeni nu pune această problemă. Toţi se concentreză spre traiul material, spre confort, spre lux şi condiţii comode pentru trup.  Dar cu sufletul ce facem? Dacă aducem femeile la cîrma ţării, cine ne va naşte copii? Cine îi va educa? Cine va avea grijă să construiască o familie creştină, o familie aşa cum a lăsat Domnul pe pămînt să fie.

Ce se întîmplă azi în lume e cutremurător!

Astăzi o femeie este la modă dacă are ca scop primordial Cariera. Şi mai apoi familia, copiii, casa. Cu regret constatăm că azi asistăm la o emancipare vulcanică a femeii moderne şi implicării ei în viaţa socială, politică şi economică a ţării. Dar atenţie! Emanciparea Femeii pînă nu se pierde Femeia dine Ea! Căci valul ăsta americo-european de a te concentra mai întîi asupra carierei şi mai apoi asupra familiei este un virus extrem de nociv şi distrugător pentru poporul nostru! De ce? Pentru că femeia de azi demonstrează întregii societăți că poate fi de zece ori Femeie, implicîndu-se în toate sferele de activitate ale statului, uitînd în schimb să fie în primul rind MAMA și SOŢIE.

Sfîntul Ioan Gură de Aur ne spune în scrierile sale: „Femeia nu poate arunca lancea, nu poate slobozi săgeata, dar poate ţine furca, poate ţese pînza, poate face bine toate cele ce ţin de casă.”. Aşadar, bărbatul este cel ce merge la războaie, cel ce trebuie să se implice în viaţa politică a ţării, iar femeia să se ocupe de casă, de copii şi să crească copii deştepţi, frumoşi, iar nu idioţi sociali utili.

Femeia de cîndva şi  Femeia de azi

Femeia de cîndva

Femeia de cîndva (cînd zic cîndva am în vedere vremurile bunicii mele, mamei mele) este cea care ţinea casa, era motoraşul familiei. Femeia timpurilor mai îndepărtate era cu frică de Dumnezeu, răbdătoare, calmă, dulce, mîgîietoare și care avea-n grija sa armonia din familie. Ea era izvorașul dătător de viață, ziditoare de suflet și iubire, născătoare de prunci cărora le sădea în suflet adevăratele valori creștinești precum, iubirea, milostenia, bunătatea, iertarea, răbdarea. Ea avea grijă de copii, ea îi educa, ea le spunea poveşti, ea avea timp să le împletească ciorăpei, să le spună poveşti la gura sobei. Ea stătea mai mult acasă, se dăruia copiilor ei, iar seara îşi aştepta soţul de la muncă cu o mîncare caldă. Ea creştea generaţii sănătoase de copii. Nichifor Crainic afirma în una din scrierile sale: “Fără mame sănătoase nu vom avea un popor robust.”

Simţea timpul, avea timp pentru multe. Avea timp să asculte bătaia inimii, avea timp de rugăciune. Femeia de altădată era altarul casei, casa ei era o mică bisericuţă, iar prin rugăciunile ei de mamă înălţate lui Dumnezeu se sfinţea întreaga familie.

Ea avea timp să meargă la şezătoare, să toarcă, să păstreze tradiţia neamului; tradiţiile şi datinile dăinuiau astfel prin Femeia de cîndva.

Cît de frumoasă este familia tradițional-creștină, formată din bărbat și femeie, așa cum a rînduit de la începuturi bunul Dumnezeu, femeia avînd misunea ei, iar barbatul a lui.

 

Femeia de azi

Dacă e să ne referim la Femeia de azi, ea este cea care s-a pornit de acasă în căutarea a nu ştiu ce, iar casa este mai degrabă un hotel din care pleacă dimineaţa şi se întoarce tocmai seara ca să doarmă.

Femeia modernă este cea care se scoală dis-de-dimineaţă şi primul lucru pe care îl face îşi pune un strat de machiaj pe faţă ca să nu i se observe ridurile şi stresul de zi cu zi, apoi fuge la serviciu ca să stea toată ziua în birou. Apropo, cele care au un serviciu în birou se consideră norocoase deoarece altele merg la construit apartamente sau tîrîit cotileţi. Nu ştiu cît de norocoasă poţi fi atunci cînd toată ziua nu ai posibilitate, şi nici timp ca să vezi măcar pe-o clipă soarele de pe cer, norii împrăştiaţi, ş.a.

Femeia de azi se zbate între dorul de casă şi ţările înstrăinate în care a plecat pentru un trai mai bun. Nu ştiu dacă chiar e plecată pentru un trai mai bun. Eu zic că viaţa nu e grea, ci poftele oamenilor au crescut. Da, poftele sunt mai mari, şi fiecare aleargă după confort, după bunătăţi scumpe, după standarde europene (de parcă noi am avea salarii europene). De asta, poftele mari o scoate pe femeie din casă şi o duce peste hotare, tocmai atunci cînd copiii ei au cea mai mare nevoie de ea, tocmai atunci cînd ei au nevoie de sfaturile ei, de vorba ei dulce de mamă.

Femeia de astăzi este ucigătoare de prunci. Sunt atîtea mame care nu vor sa nască copii, de dragul carierii și unui nume măreț. Sunt mame care îșî ucid majoritatea copiilor, iar puținii pe care îi nasc, nu-i cresc în frica lui Dumnezeu sau îi lasă de capul lor și ajung să fie o povară pentru familie și o rușine pentru societate.

Azi timpul o depăşeşte! Nu mai are timp şi nici puteri de rugăciune pentru că ajunge seara frîntă de oboseală. Se aşează pe pat, pune capul pe pernă şi se stinge automat exact ca un bec.

Mă întreb care este astăzi avantajul emancipării femeii?!