Într-o călduroasă zi de vară, un ţăran se întorcea de la câmp. Era mare arşiţă şi omul se simţea tare obosit.
Văzând la marginea drumului un stejar mare şi umbros, se opri să se odihnească puţin. Se aşeză jos, la poalele copacului, cu spatele rezemat de trunchi. Îşi ridică privirea în sus şi văzu mulţimea de ghindă tânără care atârna de crengile lui.
- Vai, vai, ce de ghindă, îşi zise săteanul. Dar oare de ce un copac aşa mare şi puternic, cum e stejarul, are un fruct aşa mic şi uşor ca ghinda? Crengile lui ar putea susţine chiar şi dovleci. Ei, da, un stejar plin de dovleci, ce bogăţie!
Şi tot gândind şi socotind, iată că îl luă somnul şi aţipi. Dormi un pic şi…iată că, deodată se trezi! Ce se-ntâmplase? O ghindă se desprinsese din copac şi căzuse drept pe nasul omului nostru. Acum, ţăranul se tot freca, căci, deşi mică, ghinda venind de sus, îl lovise cu putere şi îl durea un pic.
- Măi, îşi zise ţăranul. Vezi, toate lucrurile cu rostul şi tâlcul lor… Ei, na! Ce s-ar fi ales de nasul şi de capul meu dacă din stejar ar fi căzut un dovleac şi nu o ghindă?!
Omul îşi luă haina şi îşi văzu mai departe de drum.
(după La Fontaine)
Făcînd o deosebire dintre oamenii de pe timpuri şi oamenii de acum, observăm cu uşurinţă cîtă diferenţă există între ei. Poate că ne întrebăm: De ce? Putem spune doar că din generaţie în generaţie omul se schimbă, devine din ce în ce tot mai îndiferent şi mai nepăsător cu tot ce îl înconjoară. Dacă e să ne referim la povestioara cu tîlc,,Ghinda şi dovleacul,, vedem şi aici nemulţumirea omului adusă în adresa naturii. Unii sunt cu ochii închişi permanent, alţii sunt mai realişti şi vad viata aşa cum este ea de fapt în realitate. La fel şi săteanul din povestioară pînă la urmă a înţeles ceea ce a trebuit să înţeleagă de la început, adică că tot ce predomină pe pămînt are un sens şi un rost lăsat de Dumnezeu. Cît nu-i tirziu trebuie să revenim la ceea ce am fost odata:creştini cu fapta nu doar cu numele, să preţuim ce ne-a fost lăsat de Creator şi să revenim la tronul Lui Iisus pentru care am plîns cu toţii nespus de mult.
Doamne ajuta la cele bune…