Semnificaţia fiecarei zile din Săptămîna Patimilor


- Parinte Teofil, de ce se numeste acest rastimp Saptamana Patimilor sau Saptamana Mare?

- Rastimpul acesta pana la Sfintele Pasti, pana in Sambata cea Mare inclusiv, se numeste Saptamana Patimilor sau poate ca mai corect Saptamana Patimirilor Domnului Hristos, pentru ca in acest rastimp se pomenesc evenimente legate de suferintele Mantuitorului si evenimente premergatoare acestor suferinte, si se face pomenire de lucruri care privesc mantuirea noastra, lucruri de o importanta deosebita. De aceea saptamana aceasta se mai numeste si Saptamana Mare, saptamana in care ne gandim la lucruri mari si minunate, de importanta pentru fiecare dintre noi. Credinciosii in aceasta saptamana sunt cu mai multa grija in ceea ce priveste randuiala Postului, sunt cu mai multa luare aminte la slujbele dumnezeiesti care se fac in mod deosebit in aceasta saptamana, slujbe mai lungi, slujbe mai adanci parca decat in alta vreme, slujbe mai angajante pentru credinciosii care iau parte la ele, in dorinta de a-si aduce iubirea si recunostinta lor fata de Mantuitorul care pentru noi si pentru a noastra mantuire s-a rastignit in vremea lui Pontiu Pilat si a patimit si s-a ingropat, ca dupa aceea sa urmeze Invierea cea de-a treia zi, propovaduita de Scripturi si praznuita de noi la Sfintele Pasti. In primele zile ale Saptamanii Sfintelor Patimiri ale Domnului Hristos este randuit ca in Sfanta Biserica sa se spuna in chip de marturisire si de rugaciune urmatorul text liturgic: “Camara Ta Mantuitorule o vad impodobita si imbracaminte nu am ca sa intru intr-insa. Lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule de lumina si ma miluieste”. Continue reading →

Cîntare de laudă închinată Maicii Domnului


În fiecare an, la 7 aprilie, prăznuim una din cele patru sărbători de peste an care sunt închinate Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi unul dintre cele mai importante praznice împărăteşti: Buna Vestire. Cunoscută în popor şi sub denumirea de Blagoveştenie, sărbătoarea marchează ziua în care Maica Domnuluifost anunţată de Arhanghelul Gavriil că a fost aleasă de Dumnezeu să Îl poarte în pantece pe Iisus Hristos.

Cu ocazia acestei minunate sărbători am găsit de cuviinţă să aducem o cîntare de laudă Maicii Domnului.

Bucură-te Taină,
care te-nfioară,
căci îl naşti pe Domnul
Şi eşti tot fecioară;

Mulţumim, Măicuţă,
că ne-ai dăruit,
întru feciorie,
Pruncul Preaslăvit;

Te rugăm: ajută
Maică, celor vrednici,
care sunt la suflet
buni şi feciorelnici. Continue reading →

Conferinţe duhovniceşti susţinute de teologi greci


La Chişinău a avut loc conferinţa teologică, dintr-o serie mai largă, cu genericul “Secularizarea Europeană și rezistența ortodoxă” cu participarea profesorilor Gheorghe Metallinos şi Dimitrios Țelenghidis din Grecia.

În cadrul întrunirii, oaspeţii greci au vorbit numerosului public despre experienţa ţării lor în ceea ce priveşte procesul de integrare european şi problemele cu care se confruntă Biserica Ortodoxă Elenă. S-a făcut referire la noile provocări ale contemporanietăţii şi valorile bimilenare ale ortodoxiei.

Vorbitorii au îndemnat creştinii să dea dovadă de trezvie, să promoveze adevăratele valori creştine, căci fiecare zideşte Biserica lui Hristos.

După conferinţă participanţii au semnat o adresare către preşedintele ţării şi preşedintele Parlamentului pentru a nu adopta proiectul Legii antidiscriminare. Continue reading →

Ca albina sau ca musca?


“Mi-au spus unii că se smintesc pentru că văd multe lucruri strâmbe în Biserică. Iar eu le-am spus:
“Dacă vei întreba o muscă: «Sunt flori în locul acesta?», ea îţi va spune: «Nu ştiu. Ci ştiu numai că acolo jos, în groapă, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuraţii», şi îţi va înşira toate murdăriile pe care a stat. Dar dacă vei întreba o albină: «Ai văzut vreo necurăţie în locul aces­ta?», ea îţi va spune: «Necurăţie? Nu, nu am văzut nicăieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare», şi îţi va enumera o grămadă de flori de grădină şi sălbatice. Vezi, musca ştie numai unde există gunoaie, in timp ce albina ştie că acolo este un crin, mai departe o zambilă…”. Continue reading →

Virtuţile medicale ale postului


Omul, prin procesul chimic de metabolism, încorporează elemente chimice din mediul exterior în mediul interior pe baza individualităţii organismului său. Astfel, substanţa primită din exterior este metabolizată, transformată în compuşi chimici din care se alcătuieşte trupul omenesc, devenind ţesuturi şi organe. Dar ţesuturile şi organele noastre mor în fiecare clipă şi, de aceea, sunt înlocuite, tot în fiecare clipă, prin procesele chimice permanente de la nivelul celulelor.
Principala funcţie a celulei este nutriţia, termen care poate ţine locul termenului de “metabolism”. Nutriţia înseamnă viaţă. În cadrul proceselor metabolice de nutriţie, celula furnizează organismului şi energia de care acesta are nevoie.
Pentru a fi utilă organismului, deci celulelor, hrana trebuie radical transformată în compuşi chimici care pot fi primiţi de către celule.
Celula primeşte proteine, zaharuri şi grăsimi, iar cu ajutorul enzimelor, ea divizează aceşti compuşi în fragmente din ce în ce mai mici. Apoi, tot celula recompune fragmentele în substanţe complexe, pe care le încorporează în propria sa substanţă, realizând astfel permanenta înlocuire a ţesuturilor noastre.
Schimburile chimice la nivelul celulelor îşi menţin ritmul şi în cele mai vitrege condiţii, adică şi în situaţia în care organismul nu mai este hrănit. În acest caz, celula consumă substanţe din rezervele organismului. Continue reading →

La umbra Crucii Tale, Paula Seling


Un dovleac portocaliu


Un dovleac portocaliu
A crescut fără să știu
În grădină, pe un strat;
E grăsun și îndesat
Și fiindcă a răsărit
Fără să fi fost sădit,
Stă ascuns, cuprins de frică,
Dup-o varză mai pitică.
Însă eu, cum l-am văzut,
Iute l-am și luat din scurt:
- Ce dovleac needucat!
Ai crescut nesemănat
Chiar pe stratul cel mai bun; Continue reading →

Nu fi indiferent! Familia Stratan are nevoie de ajutorul tau!


Cu smerenie şi plecăciune, vă rog, ajutaţi-mă să-i fac operaţie copilului peste hotarele ţării!

Am doi copii. Copilul mai mic s-a născut cu un handicap fizic: urechea dreaptă închisă şi deformată (nu aude), iar la moment apar mari complicaţii la sistemul nervos. Nu suportă zgomotele, se agită foarte tare, doarme rău noaptea, deoarece sunetele se reflectă numai dintr-o direcţie. Are nevoie urgent de operaţie, care costă 20 de mii de euro.

Al doilea copil este invalid de gradul II, are epilepsie cu scăderea capacităţilor intelectuale accese polimorfe dese.

La rândul meu, sunt şi eu invalidă de gradul II „Epilepsie”. Soţul a decedat în anul 2008 într-un accident rutier. Îndurăm lipse mari, întreţinându-ne cu 260 lei lunar (din alocaţii). După moartea soţului am rămas pe drumuri cu doi copii şi, având accese dese de pierdere a conştiinţei din cauza epilepsiei, nu sunt în stare să-mi ajut copiii.

Am studii superioare în teologie şi nu pot activa în domeniu din acelaşi motiv de boală. Sunt disperată că nu am susţinere de la nimeni.

Avem nevoie de ajutor financiar şi umanitar. Acceptăm orice ajutor.

Vă rugăm, ajutaţi-ne! Continue reading →

Suflet întunecat


Într-o iarnă grea, un călugăr a plecat din mănăstire spre satul de la poalele  muntelui, să vadă de sănătatea unui copil pe care boala îl ţintuise la pat. La marginea pădurii, a găsit, căzut în zăpadă, un cerb mort de foame şi frig, dar şi-a continuat drumul. Ajuns în casa băiatului, 1-a chemat pe tatăl acestuia şi i-a spus:
- Am găsit, nu departe de aici, un cerb pe care frigul şi foamea 1-au răpus. Haide să îl iei şi veţi avea hrană pentru o vreme!
Bucuros, omul i-a mulţumit călugărului şi 1-a urmat la locul cu pricina. Lângă cerbul mort însă, zăcea acum un lup, care, găsind între timp animalul, îl devorase. Neştiind să se oprească la timp, mânat doar de o lăcomie exagerată, lupul mâncase mult mai mult decât i-ar fi trebuit şi decât ar fi avut nevoie. Acum zăcea mort, ucis de propria lui lăcomie. Continue reading →

Radioul şi televizorul în timpul postului


Ansamblul vieţii de familie a fost radical transformat de posturile de radio şi televiziune. Aceste mijloace de comunicare în masă pătrund astăzi, în toată viaţa noastră. Nu mai este nevoie să ieşi pentru a fi afară. Într-o clipă lumea întreagă este lângă tine.
Puţin câte puţin, experienţa elementară de a fi în inima unei lumi lăuntrice, chiar sentimentul frumuseţii acestei lumi lăuntrice, au dispărut pur şi simplu din cultura modernă.
Dacă nu este televizorul, este muzica. Muzica a încetat să mai fie ceva ce se ascultă, ea a devenit cu repeziciune un fel de fond sonor pentru conversaţie, lectură, corespondenţă etc. De fapt, această nevoie de a asculta constant muzică relevă imposibilitatea în care se află omul modern de a mai gusta liniştea.
Dacă creştinul de altă dată trăia, în mare parte, într-o lume interioară, care îi oferea posibilitatea de a se concentra, cel de astăzi trebuie să facă un efort deosebit pentru a regăsi dimensiunea esenţială a liniştii, care este singura în măsură să ne pună în contact cu realităţile superioare. De aceea, problema radioului şi a televiziunii în timpul Postului nu este o problemă marginală ci, sub multe aspecte, este o chestiune de viaţă şi de moarte spirituală.
Trebuie să ne dăm bine seama că este imposibil de a-ţi împărţi pur şi simplu viaţa între “tristeţea îmbucurătoare” a Postului şi ultimile noutăţi de pe ecran. Aceste două lucruri sunt incompatibile şi unul va ucide în mod necesar pe celălalt. Şi este foarte posibil ca, în lipsa unui efort deosebit, “ultima noutate” să aibă şansa de a ieşi biruitoare. Continue reading →

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.