Dragi cititori,
Iată că după o lunga despărţire de citeva luni am revenit din nou pe blog ca să vă aduc după putinţa mea un nou strop de picătură din izvorul duhovnicesc. Din multele daruri pe care le avem de la bunul Dumnezeu avem şi neasemuita bogăţie de cărţi sfinte din care adesea ne hrănim. Citirea cărţilor sfinte nu e o modă, cum cred şi practică unii, citirea cărţilor sfinte în primul rînd e o necesitate a sufletului. De aceea, vin azi la dvs cu o listă de cărţi ortodoxe pe care le puteţi procura la preţ de editură.
Descarca aici lista-stoc-riscani-din-11-07-20111
Dar ce înseamnă citirea cărţilor sfinte ne spune mai bine Sfîntul Teofan Zăvorîtul în cartea sa „Rugăciunea„.
„Despre citirea cărţilor sfinte
Trebuie să citim pentru zidirea sufletului
În privinţa cititului, a citi pentru cunoaştere este un lucru, iar a citi pentru zidirea sufletului este alt lucru. În vederea primului lucru se citeşte mult, dar pentru al doilea nu trebuie să citiţi mult, ci, dacă ceva din cele citite ajunge în inimă, îndată să vă opriţi şi să chibzuiţi, străduindu-vă să vă lămuriţi acel lucru, iar cel mai mult să adînciţi în inimă acel gînd. Este totuna cu a-l transforma în obiectul meditaţiei dumnezeieşti. Aşa să vă hrăniţi sufletul şi să-l faceţi să sporească, nu să turnaţi în el ca într-un sac.
(Scrisoarea 187. Seria 1. Pag. 220 )
Despre citirea Evangheliei
Citirea Evangheliei şi a celorlalte cărţi sfinte este bună şi foarte bună. În acest timp, dacă vreun verset sau vreo idee vă ajunge la suflet, să vă opriţi la ea mai mult şi în timpul zilei să o pomeniţi mai des şi să o dezvoltaţi.
(Scrisoarea 947. Seria 6. Pag. 23)
A citi Evanghelia şi Psaltirea este un lucru bun. Să nu lăsaţi cărţile din mînă pînă cînd nu scoateţi din ele vreo lecţie sau regulă pentru viaţă.
(Scrisoarea 1220. Seria 8. Pag. 4)
Cum trebuie citite Evanghelia, Apostolul şi celelalte
Mă întrebaţi cum să citiţi Evanghelia şi Apostolul cîte un capitol, pe rînd sau ca la biserică. Si, pentru că v-aţi obişnuit să citiţi ca la biserică, să continuaşi aşa. Dacă citiţi ca la biserică, atunci, după ce citiţi cele rînduite pentru dimineaţa, pentru seara nu vă mai rămîne nimic, decît dacă împăţiţi: dimineaţa citiţi din Evanghelie, iar seara din Apostol.
Străduiţi-vă să cugetaţi şi să memoraţi. În locul lui Toma de Kempis alegeţi-vă pentru citit altă carte, a unui scriitor de-al nostru. Cîte cărţi de acest gen aveţi? Să facem împreună alegerea. Vieţile sfinţilor din Minei este bine să le citiţi; chiar dacă nu putem trăi aşa, totuşi suntem obligaţi să le urmăm atunci cînd este cu putinţă şi chiar peste putinţă.
Este de ajuns un acatist. Cel mai bine este să citiţi un acatist al Maicii Domnului. Canonul pentru ieşirea sufletului puteţi să nu-l includeţi în pravilă.
(Scrisoarea 487. Seria 3. Pag. 154-155)
Acatistele şi canoanele este bine să le citiţi aşa cum este rînduit. Uitaţi-vă în Tipic. Dar nu alegeţi multe. Le puteţi înlocui chiar cu metanii şi cu rugăciunea lui Iisus.
Evanghelia o puteţi citi şezînd, dar fără să vă împuţinaţi evlavia.
Cît să citiţi din Psaltire? Cît voieşte sufletul. O catismă, două, trei sau cîţiva psalmi.
„A cînta psalmii” înseamnă a-i citi pe un ton cîntător, cum se citesc, de exemplu, în biserică, după „Doamne, strigat-am” la vecernie.
(Scrisoarea 113. Seria 1. Pag.113)
Cum trebuie citiţi psalmii
Dacă vreţi să înţelegeţi psalmii, citiţi tîlcuirea lor şi pătrundeţi sensul lor. Apoi, să nu citiţi niciodată mult şi să citiţi fără grabă, luînd aminte la fiecare cuvînt. Cînd inima vi se va aprinde, puteţi lăsa psalmii. Aduceţi-vă aminte povestirea despre un oarecare stareţ, care citea numai o „Slavă”, iar apoi intra în inimă şi în contempalţie şi se ruga.
(Scrisoarea 908. Seria 5. Pag. 184)
Despre citirea şi învăţarea psaltirii pe de rost
Învăţarea Psaltirii pe d erost este un lucru bun. Să fiţi cuprinşi de cugetările şi simţămintele specifice rugăciunii. Sfinţii Părinţi tuturor le insuflau lucrul acesta. Şi sfătuiau ca psalmii să fie rostiţi nu numai după cărţile de rugăciuni, ci şi în afara lor. Şi printre treburi îi puteţi rosti şi mai ales cînd mergeţi dintr-un loc în altul. Dar pentru ca în mijlocul treburilor să vă păstraţi gîndul la Dumnezeu şi simţirea faţă de El cel mai bine este să vă deprindeţi cu o rugăciune scurtă.
(Scrisoarea 947. Seria 6. Pag. 23)
Despre învăţarea psalmilor pe de rost
Aţi învăţat cei şase psalmi pe de rost şi spuneţi: „Ultimii doi îmi plac în mod deosebit”. Aceasta îmi dă prin gînd să vă propun: de fiecare dată cînd întîlniţi un psalm care vă place, să-l învăţaţi pe de rost. Apoi să-i întrebuinţaţi: cînd staţi înaintea lui Dumnezeu larugăciune dimineaţa şi seara şi în vederea aprinderii duhului de rugăciune sau printre treburi cînd mergeţi, sau vă culcaţi, sau vă treziţi; fiecare clipă în care nu lucraţi să o umpleţi cu această îndeletnicire. Luaţi aminte la psalmul al doilea al ceasului trei şi la psalmul al treilea al ceasului şase. Sunt asemănătoare cu: Ridicat-am ochii mei la munţi (Ps. 120,1).
(Scrisoarea 955. Seria 6. Pag. 48)
Despre citirea canoanelor
Mă întrebaţi dacă să citiţi canonul Îngerului păzitor. Citiţi-l. Iar cînd vine neputinţa sau aveţi multă treabă, în locul citirii canonului înălţaţi o rugăciune scurtă către el: „Îngerul lui Dumnezeu, păzitorul meu cel sfînt, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, păcătoasa”, de 50 ori cu metanii la alegere (adică faceţi metanii mari sau mici). Astfel (adică prin rugăciuni scurte) puteţi înlocui toate canoanele. Însă atenţia trebuie să o îndreptaţi nu numai asupra cuvintelor, ci să aveţi cugetul şi simţirea corespunzătoare.
(Scrisoarea 378. Seria 3. Pag. 12-13)
izvorul credinţei 
Lasă un răspuns