Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Articolele mele’ Category


Sf.NicolaeSărbătorile de iarnă sunt cele mai aşteptate, atît de copii, cît şi de maturi. În această perioadă se lasă peste toată lumea o dulceaţă deosebită, dulceaţă din cutiile cu bomboane pe care le primesc în mod special copiii. Moş Crăciun este un personaj fără de care sărbătorile de iarnă nu ar avea acel farmec deosebit, ba mai mult poate nici nu ar avea loc. Dar iată că Sf. Nicolae este înaintemergător lui Moş Crăciun, aducînd daruri la copii. Cu siguranţă azi dimineaţă toţi au căutat să vadă dacă Moş Nicolae le-a adus ceva în cizmuliţe, chiar şi cei mai leneşi care nu au reuşit să-şi cureţe încălţămintea de cu seară.

Sf. Nicolae are o importanţă deosebită în familia mea deoarece la cununie l-am luat ca martor anume pe el ca să ne fie rugător şi mijlocitor la Domnul. În ungher spre răsărit e locul unde dau cu ochii de el zi de zi, e locul unde îmi îndrept privirea cînd intru în odaie, e locul cînd îmi fac cruce seară şi dimineaţă. (mai mult…)

Read Full Post »


Serafim de Sarov

Sf. Serafim de Sarov

Sf. Serafim de Sarov ocupă un loc deosebit în inima mea. Pentru prima dată l-am cunoscut chiar la măn. Diveevo, acolo unde se află şi moaştele lui. Nu pot reda în cuvinte ce am simţit în clipa cînd mă aflam dinaintea raclei cu trupul sfîntului înconjurată de atîtea candele luminoase şi colorate. Am încremenit pe loc, iar lacrimi îmi curgeau şiroaie… Am început să analizez viaţa mea, şi comparînd-o cu a lui, care a dus o viaţă de călugăr smerit, înţelept, cuminte şi sfînt încă de pe pămînt, îmi dădeam seama ce păcătoasă sunt. Vina mă copleşea, pocăinţa mă cuprindea… Este totuşi posibil să trăieşti curat (Sf. Serafim e un exemplu viu), după voia lui Dumnezeu, dar eu… ce am făcut eu cu viaţa mea? Dar prin toată durerea şi nemernicia pe care o simţeam în mine, se strecura o bucurie imensă, cea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi aleşii Lui, şi anume pe Părintele Serafim. Tare mi-a fost uimirea dar şi mîngîierea cînd am văzut toate lucrurile de care s-a folosit Sf. Serafim în timpul vieţii, crucea de la piept, papuceii din paie, toporul, oala în care îşi făcea mîncare, şi multe alte lucruri care i-au servit în viaţa de călugăr. E o fericire imensă să atingi obiectele Sf. Serafim, ştiind că odată au fost ale unui simplu om dar care peste ani s-a dovedit a fi vrednic de dragostea lui Dumnezeu prin aflarea moaştelor sale şi canonizare. Alături de Sf. Matrona, Sf. Serafim este unul din cei mai cinstiţi şi iubiţi sfinţi din spaţiul rusesc. Iar într-un pelerinaj făcut în Rusia acum 5 ani am ajuns să îl descopăr şi eu. (mai mult…)

Read Full Post »


OLYMPUS DIGITAL CAMERALuni, 24 iunie 2013, enoriaşii bisericii “Sf. Treime” din s. Cucuieţii Vechi au prăznuit cu toţii hramul acestui locaş. De dimineaţă s-a săvîrşit Sfînta şi Dumnezeiesca Liturghie, toţi aducînd laudă, cinste şi închinăciune lui Dumnezeu Tatăl, dar şi Sfintei Treimi în numele căreia bisericuţa îşi poartă hramul. Printre enoriaşi au fost şi anumiţi oaspeţi de vază, creştini care au contribuit într-un mod mai substanţial la reparaţia bisericii, dar şi la construcţia noii bisericuţe din ograda cimitirului din Sturzeni.

După predică, toată lumea a ieşit afară la o agapă de sărbătoare pentru a se întări niţel trupeşte.

Cu ocazia hramului bisericii grupul de iniţiativă “Predania” a organizat împreună cu păr. Vitalie un concurs pentru elevi. Au participat în total din întreaga şcoală 5 elevi, dintre care 2 copii au desenat biserica, iar 3 elevi au scris o compunere despre Sfînta Treime. În timp ce creştinii serveau din bucatele gustoase pregătite cu multă silinţă de gospodinele din sat, elevii au încîntat ochii şi urechile cu lucrările lor minunate. Toţi ascultau cu luare aminte despre unitatea Sfintei Treimi în credinţa noastră ortodoxă, unitate pe care ar trebui să o aibă toţi creştinii între ei.

De asemenea a fost organizat un concurs de poezie religioasă. Astfel, cei prezenţi au savurat versuri mîngîietoare duhovniceşti. (mai mult…)

Read Full Post »


prof

Profesoară model

În ziua de azi tot mai multe se cer de la elevii noştri. Dar cum să fie ei exemplari cînd nu au modele la care să se raporteze?

Vreau să vorbesc în continuare despre cît de importantă este ţinuta unei profesoare în faţa elevilor la ore. De ce profesoare? Pentru că, spre regret, în ultimul timp tot mai puţini bărbaţi au dorinţa de a deveni profesori, ori dacă sunt aceştia nu merg la ore îmbrăcaţi în fuste.

Felul cum este profesorul este mult mai important decît ceea ce învaţă el„, spunea Karl Menninger, un psihiatru   american care a sdudiat minţile multor oameni. Profesoara este modelul pe care elevul o imită şi de la care învaţă de toate: mişcări, gesturi, ţinută, felul cum vorbeşte şi multe aletele. Şi dacă învăţătoarea e un model bun atunci de mai mare dragul să-ţi dai copilul la şcoală! Iar dacă nu, atunci ar trebui să mergem noi, părinţii, şi s-o învăţăm cum să se îmbrace.

De multe ori îmi arunc ochii pe internet, în special pe cel mai popular site din Moldova www.odnoklasniki.ru :), şi mă întristez de tot cînd văd profesoare îmbrăcate în rochii sau fuste scurte, transparente, pantaloni strîmţi, bluze prea decoltate în aşa fel încât să se observe foarte clar forma corpului, cu unghii mai lungi decît ale Babei Hîrca, vopsite în diferite culori stridente, ş.a. Dacă fustele mini şi bluzele decoltate sunt caracteristice mai mult pentru profesoarele tinere, atunci pantalonii rămîn celor mai în vîrstă. Dar ce poate fi mai urît decît să vezi o doamnă trecută de 50 ani şi îmbrăcată în pantaloni? Cică ar trebui să se apropie de vîrsta înţelepciunii, dar de unde… În multe şcoli şi licee din ţară se cere ca elevii să aibă o uniformă şcolară, dar cred că mai întîi ar trebui profesorilor să li se impună o ţinută decentă ca mai apoi să avem dreptul să cerem de la elevi această uniformă.     (mai mult…)

Read Full Post »


Perioada Postului Mare adună zi de zi tot mai multă lume la biserică. Unii sunt din categoria celor care merg regulat la biserică, adică care vin şi aduc laudă şi mulţumire Domnului pe tot parcursul anului. Alţii doar în Postul Mare îşi aduc aminte de Dumnezeu şi vin pentru a se mărturisi şi ei pentru că aşa face lumea, practicînd asta ca pe un obicei. Dar iată că mai sunt o categorie de oameni (a căror vîrstă nu contează, căci de eşti tînăr sau bătrin, Dumnezeu te aşteaptă mereu, pînă în ceasul cel din urmă) care cu inima curată, sinceră şi deschisă fac primii paşi către Domnul. Ei nu cunosc prea multe sau nu cunosc deloc din ceea ce se numeşte „cum să te comporţi în biserică”: pe unde se poate de trecut, la care icoană să te închini mai întîi, la care sfeşnic să aprinzi o lumînare, cum să fii îmbrăcată (mai ales pentru femei), unde să îţi găseşti un loc potrivit pentru a asculta slujba, şi alte lucruri de genul ăsta. Ei nu cunosc fie că nu a avut cine să îi înveţe, fie nu au avut ocazia să îl cunoască pe Dumnezeu. Cel mai important este faptul că au făcut schimbarea pînă la capăt şi au venit în casa Tatălui. Asemenea copilaşilor micuţi ce învaţă să meargă şi să facă primii paşi în viaţă, aşa şi ei fac primii paşi în viaţa duhovnicească. De aceea este foarte important ca anume în această perioadă să le fim alături cu un sfat, cu o observaţie făcută la locul ei şi din dragoste creştinească, corectîndu-i şi direcţionîndu-i pe calea dreaptă. Anume în această fază incipientă trebuie să le fim alături pentru a-i ajuta să nu cadă jos, pentru a-i învăţa să nu păşească strîmb. Nu la fel facem şi cu copilaşii micuţi care încep să se ţină pe picioare de sinestătător?

Cel care îţi face deseori observaţie în biserică este chiar primul om pe care îl întîlneşti la intrarea în biserică şi cine altul decît femeia care vinde lumînări. Cu batic pe cap, cu fustă lungă, cu ţinută evlavioasă, ea este cea care te întîmpină. Iar dacă nu ai trecut testul referitor la felul cum eşti îmbrăcată, sau cum să te comporţi în biserică, atunci începe să te mustreze din toată inima, cu fel de fel de cuvinte, în loc să ţi-o spună ca un sfat, cu bună intenţie, cu blîndeţe şi adevărată dragoste creştinească. Aici se produce prima dezamăgire a celui care a venit şi el pentru prima dată la biserică. Nu zic că toate femeile care vînd lumînări sunt aşa, dar deseori anume în majoritata din ele se coace mîndria, ceea ce le face să vorbească aşa. Cred că se consideră ca şi secretarele. Ca să ajungi la director, mai întîi treci pe la ele. (mai mult…)

Read Full Post »


„Eu sunt calea, adevarul si viata.
Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” (Ioan.14:6)

Un aspect care atentează la credinţa noastră creştin-ortodoxă, dar pe care în acelaşi timp se pare că îl trecem cu vederea este legat de ghicitoarele şi clarvăzătoarele (nu prea pot înţelege cît de clar văd ele şi ce văd), ale căror anunţuri te acostează în ziare, precum şi pe toţi copacii de pe străzile oraşului. Ele sunt cele „atotputernice”, „atotmiraculoase” care îţi rezolvă orice problemă dificilă din viaţă, „imposibilă uneori de soluţionat”. Iar omul, slab şi neputincios, bîntuit şi amărît de soartă, cade în mîinile lor fără să mai ezite o clipă. De ce cade atît de uşor? Pentru că este slab în credinţă, dar şi pentru că am pierdut răbdarea, acea mare virtute, despre care spunea Sf. Ioan Gură de Aur că „te face mai tare ca diamantul. Răbdarea nu poate fi biruită nici cu arme, nici de oşti, nici de maşini de război, nici de săgeţi, nici de lănci, nici de oştirile demonilor, nici de falangele înfricoşătoare ale puterilor potrivnice, nici chiar de diavolul, cu toată oştirea şi iscusinţa lui.”

Nu mai ştim să răbdăm, şi mereu căutăm scurtătura drumului că să ajungem cît mai repede la rezultatul dorit. Exact ca lupul din poveste, vrem să fim şmecheri şi isteţi şi alegem drumul cel mai scurt pentru a ajunge la destinaţie. Deşi nu sunt sigură că pînă la urmă destinaţia va fi cea pe care o aşteptăm. Ba din contra, putem cădea pradă unor jocuri de labirint din care mai apoi să nu găsim ieşirea. (mai mult…)

Read Full Post »


Sărbătoarea „Naşterea Domnului ” a fost aşteptată anul acesta în satul Recea în mod deosebit atît de locuitorii satului, cît şi de alţi enoriaşi ai bisericii „Naşterea Maicii Domnului” care vin din alte părţi anume aici pentru a se împărtăşi din bucuria şi frumuseţea ortodoxiei. Şi cum orice sărbătoare creştinească începe la biserică, aşa şi această mult aşteptată sărbătoare şi-a început farmecul la biserică. De dimineaţă puteai să observi cum lumea se îndrepta cu paşi grăiţi spre biserică pentru a participa cu toţii mai întîi la Sfînta Liturghie. Slujba din această zi a fost una deosebită căci în mersul liturghiei se includ anumite cîntări şi rugăciuni în care se vesteşte Naşterea Pruncului Iisus, se preamăreşte şi se aduce laudă Fiului Omului care a venit în lume să împace pe om cu Dumnezeu, şi pe oameni între ei, aşa cum ne spune şi troparul sărbătorii: „Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştiinţei. Că întru dînsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie”.  După Sfînta Liturghie corul bisericii a încîntat auzul şi inima fiecărui creştin cu o suită de colinde, care reprezintă moştenirea spirituală a poporului nostru. Anume colindele sunt acele cîntări de laudă aduse pruncului Iisus, acea bună vestire despre naşterea Domnului. (mai mult…)

Read Full Post »


Sf. Apostol Andrei

Ziua de 13 decembrie în calendarul creştin ortodox este una semnificativă deoarece biserica noastră îl cinsteşte pe Sf. Apostol Andrei, cel întîi chemat.  Este cel care a creştinizat primul meleagurile noastre, fiind considerat patronul spiritual al românilor. Despre viaţa şi minunile Apostolului Andrei puteţi afla mai multe în rîndurile ce urmează, precum şi acatistul închinat lui.

Viaţa Sfîntului Apostol Andrei

Acatistul Sfintului Apostol Andrei

Ceea ce mă doare însă cel mai mult sunt ritualurile păgîne care sunt legate de ajunul sărbătorii Sf. Andrei şi care se practică în fiecare an. Astfel, din dragoste de tine, dragă cititorule, am considerat de cuviinţă să-ţi scriu acest răvaş de înţelepciune. Un mesaj din care să afli adevărul precum că Apostolul Andrei nu are nimic comun cu toate obiceiurile, vrăjile din această noapte. Ritualurile practicate în ajunul zilei Sfântului Andrei sunt împrumutate de la alte popoare, precum ne spun teologii şi etnografii. Originea lor este foarte îndepărtată, ele fiind o combinare între creştinism şi ceea ce a fost înainte de creştinarea acestei zone. Deşi nu se înscriu în circuitul creştin, acestea se mai păstrează, totuşi, în satele din spaţiul românesc. Toate acestea nu au valenţe religioase.

În popor, această zi mai este numită ziua lupului. Asta deoarece lupul era un simbol foarte important pentru geto-daci. Biserica noastră ortodoxă ne spune că elementele străine, împrumutate de geto-daci de la popoarele străine, nu sunt de bun augur pentru creştinii ortodocşi.  Acestea sunt energii negative, care au un efect distructiv asupra oamenilor. (mai mult…)

Read Full Post »


Un mare păcat, cu o nocivitate morală deosebit de gravă asupra oamenilor şi care s-a abătut asupra noastră în ultimii zece – doisprezece ani, este portul indecent. Voi deschide aici parantezele, cum a apărut acest val şi de unde a venit asupra ţării noastre. Este vorba de anii 1998-2000, cînd au început a veni containerele de mărfuri din America, numite şi „Second Hand”, sau cum se mai spune la ţară „Gumanitarcă”. Hainele erau ieftine, moldovenii noştri – săraci, iar impactul social a fost unul negativ şi de amploare. Femeile au început a purta tot felul de pantaloni, masculinizîndu-se pe neobservate.

Mîntuirea începe de la lucruri mărunte: de la felul cum ne îmbrăcăm, cum ne purtăm în societate şi în raport cu semenii noştri, cum vorbim, ce vorbim şi cînd vorbim, şi multe altele… Mulţi îşi pun întrebarea: Care ar trebui să fie portul unei femei ortodoxe, fie ea preoteasă sau simplă mireană? În continuare, în baza Sfintei Scripturi şi a sfaturilor date de Sfinţii Părinţi, vom încerca să limpezim lucrurile. Problema este destul de gravă, afectînd atît viaţa celor mai mici, cît şi a celor mai în vîrstă.

ISPITĂ – O fată tînără, îmbrăcînd pantaloni sau o fustă prea scurtă, care îi descoperă mai mult corpul, devine în primul rînd o ispită pentru bărbaţi şi toţi cei din jurul ei. Pe orice bărbat care se uită involuntar la ea, diavolul desfrânării parcă îl electrocutează; o doreşte în inima lui, păcătuieşte în inima lui cu ea. Mântuitorul a spus că: ”dacă vezi o femeie şi o doreşti în inima ta, ai şi păcătuit cu ea”. Deci, efectiv se curveşte sufleteşte cu acea femeie. Într-o zi acea femeie poate să provoace involuntar şi inconştient la păcat pe atâţia bărbaţi care o privesc în ziua respectivă… Deci ea poate să facă zilnic zeci şi sute de păcate. Prin portul ei incedent: rochie sau fustă scurtă, transparentă, pantaloni strâmţi pe ea, bluză prea decoltată, în asa fel încât se observă forma corpului foarte clar etc., poate răni zilnic atâtea suflete omeneşti, atâţia bărbaţi cărora nici prin cap nu le-ar fi trecut că vor păcătui în acea zi. Aşadar, ispita diavolului desfrânării vine prin acea femeie. „Vai de cel prin care vine ispita” zice Mîntuitorul. Trebuie să ne ferim cu toată fiinţa noastră de a ispiti, de a răni pe cei care sunt apropiaţii noştri. Un asemenea păcat se poate face şi în familie, când tata sau mama se poartă indecent prin casă faţă de copii. Ei zic că sunt mici copiii, însă diavolul nu doarme. Orice imagine indecentă li se întipăreste uşor în minte. Mamele nu trebuie să lase nici chiar fetiţele mici să se poarte indecent; încă de la acea vârstă fragedă trebuie să le facă să fie conştiente de ceea ce înseamnă acest păcat. (mai mult…)

Read Full Post »


De cîteva săptămîni aud la televizor una şi aceeaşi expresie : « În ţările cu cele mai multe femei la conducerea statului nivelul de trai este mai bun ! » O frază bine vehiculată de cei cărora le convin, ori de cei meschini ce urmăresc distrugerea statului, uitînd să spună lumii şi partea inversă a afirmaţiei. Dar „Care este nivelul spiritual în ţările în care femeile sunt mai multe la cîrma ţării?” Nimeni nu pune această problemă. Toţi se concentreză spre traiul material, spre confort, spre lux şi condiţii comode pentru trup.  Dar cu sufletul ce facem? Dacă aducem femeile la cîrma ţării, cine ne va naşte copii? Cine îi va educa? Cine va avea grijă să construiască o familie creştină, o familie aşa cum a lăsat Domnul pe pămînt să fie.

Ce se întîmplă azi în lume e cutremurător!

Astăzi o femeie este la modă dacă are ca scop primordial Cariera. Şi mai apoi familia, copiii, casa. Cu regret constatăm că azi asistăm la o emancipare vulcanică a femeii moderne şi implicării ei în viaţa socială, politică şi economică a ţării. Dar atenţie! Emanciparea Femeii pînă nu se pierde Femeia dine Ea! Căci valul ăsta americo-european de a te concentra mai întîi asupra carierei şi mai apoi asupra familiei este un virus extrem de nociv şi distrugător pentru poporul nostru! De ce? Pentru că femeia de azi demonstrează întregii societăți că poate fi de zece ori Femeie, implicîndu-se în toate sferele de activitate ale statului, uitînd în schimb să fie în primul rind MAMA și SOŢIE.

Sfîntul Ioan Gură de Aur ne spune în scrierile sale: „Femeia nu poate arunca lancea, nu poate slobozi săgeata, dar poate ţine furca, poate ţese pînza, poate face bine toate cele ce ţin de casă.”. Aşadar, bărbatul este cel ce merge la războaie, cel ce trebuie să se implice în viaţa politică a ţării, iar femeia să se ocupe de casă, de copii şi să crească copii deştepţi, frumoşi, iar nu idioţi sociali utili.

Femeia de cîndva şi  Femeia de azi

Femeia de cîndva

Femeia de cîndva (cînd zic cîndva am în vedere vremurile bunicii mele, mamei mele) este cea care ţinea casa, era motoraşul familiei. Femeia timpurilor mai îndepărtate era cu frică de Dumnezeu, răbdătoare, calmă, dulce, mîgîietoare și care avea-n grija sa armonia din familie. Ea era izvorașul dătător de viață, ziditoare de suflet și iubire, născătoare de prunci cărora le sădea în suflet adevăratele valori creștinești precum, iubirea, milostenia, bunătatea, iertarea, răbdarea. Ea avea grijă de copii, ea îi educa, ea le spunea poveşti, ea avea timp să le împletească ciorăpei, să le spună poveşti la gura sobei. Ea stătea mai mult acasă, se dăruia copiilor ei, iar seara îşi aştepta soţul de la muncă cu o mîncare caldă. Ea creştea generaţii sănătoase de copii. Nichifor Crainic afirma în una din scrierile sale: „Fără mame sănătoase nu vom avea un popor robust.” (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat: