Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Istorioare cu tîlc’ Category


euharistieFrica, groaza și panica pun stăpânire pe demoni când se găsesc în fața Trupului și Sângelui Domnului, Sfânta Împărtășanie. De aceea, întotdeauna demonizații urlă și se bat cu pumnii în piept când se apropie de cinstitele Daruri, lucruri care nu se întâmplă înaintea sfințirii și transformării lor. Este și aceasta a continuat și indiscutabilă  dovadă că Sfânta Euharistie este într-adevăr Trupul și Sângele lui Hristos.

În viața Sfântului Eftihie, patriarhul Constantinopolului (sec. IV), exista o astfel de întâmplare. (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »


cheie1La un călugăr a venit o femeie să-i ceară ajutorul, fiindcă nu avea înţelegere în casă.

– Ce-ai făcut în această situaţie, a întrebat-o călugărul?

– Am încercat să-mi conving bărbatul, certându-1.

– Când aţi avut iar probleme, ce-ai mai făcut?

– Acelaşi lucru, i-a răspuns din nou femeia. I-am reproşat şi 1-am certat. Şi de

fiecare dată am făcut la fel.

Atunci, călugărul a scos o grămadă de chei şi dându-i una femeii a rugat-o să deschidă uşa din faţa lor. A încercat femeia, dar, nepotrivindu-se cheia respectivă, i-a cerut călugărului altă cheie.

– Poate n-ai ştiut cum să deschizi, i-a spus călugărul, mai încearcă! (mai mult…)

Read Full Post »


saci-cu-bani-dan-diaconescuÎn timpul unui război, un colonel a fost rănit grav şi dus de urgenţă la cel mai apropiat spital, unde a fost îngrijit cât se poate de bine. Dar, după un timp, acesta observă că la celălalt capăt al salonului, se aflau două paturi cu bolnavi de care nimeni nu se apropia, nici măcar vreun doctor. O singură călugăriţă stătea mereu cu ei şi îi îngrijea cu multă dragoste, căutând să nu le lipsească nimic şi rugându-se neîncetat, întrebând de ce sunt bolnavii de la capă­tul salonului atât de izolaţi, colonelul a rămas mut de uimire, aflând că oamenii aceia suferă de o boală fără leac şi că în scurt timp vor muri. Nimeni nu se apropia de bolnavi de teamă să nu se molipsească.

– Bine, a mai întrebat colonelul, dar călugăriţa care stă mereu împreună cu ei şi îi îngrijeşte?

– Desigur că era sănătoasă, i-a răspuns un doctor, dar acum s-ar putea să se fi îmbolnăvit şi ea. Noi n-am lăsat-o să se apropie, dar ea a insistat spunând că cineva trebuie să-i îngrijească şi pe oamenii aceia.

– Doamne, a mai exclamat colonelul, n-aş face aşa ceva nici pentru un sac plin cu bani. (mai mult…)

Read Full Post »


Read Full Post »


În timp ce mâncau, un ţăran i-a întrebat pe cei trei fii ai săi:

– Ştiţi voi, băieţi, de unde vine mălaiul din care este făcută această mămăligă?

– Da, sigur că da! – a răspuns cel mai mic. Din sacul din cămară. Râzând de el, cel mijlociu îi spuse:

– Nu-i adevărat! Mălaiul e măcinat din porumbul cules de pe câmp; porumbul a crescut din pământul udat de apa ploilor. Deci, pământul şi ploaia 1-au făcut.

– Nu ştiţi nimic! – zise şi cel mai mare dintre băieţi. Porumbul acesta vine de la Dumnezeu. E adevărat că a crescut din pământ şi că ploaia 1-a udat, dar, dacă Dumnezeu nu ar fi dat vreme bună şi ploaie la timp, porumbul nu s-ar fi făcut, iar noi n-am fi mâncat acum mămăligă. Iată cine L-a făcut: Dumnezeu!

Oare avea dreptate vreunul dintre copii? Nu, nici unul! (mai mult…)

Read Full Post »


“Mi-au spus unii că se smintesc pentru că văd multe lucruri strâmbe în Biserică. Iar eu le-am spus:
“Dacă vei întreba o muscă: «Sunt flori în locul acesta?», ea îţi va spune: «Nu ştiu. Ci ştiu numai că acolo jos, în groapă, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuraţii», şi îţi va înşira toate murdăriile pe care a stat. Dar dacă vei întreba o albină: «Ai văzut vreo necurăţie în locul aces­ta?», ea îţi va spune: «Necurăţie? Nu, nu am văzut nicăieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare», şi îţi va enumera o grămadă de flori de grădină şi sălbatice. Vezi, musca ştie numai unde există gunoaie, in timp ce albina ştie că acolo este un crin, mai departe o zambilă…”. (mai mult…)

Read Full Post »


Într-o iarnă grea, un călugăr a plecat din mănăstire spre satul de la poalele  muntelui, să vadă de sănătatea unui copil pe care boala îl ţintuise la pat. La marginea pădurii, a găsit, căzut în zăpadă, un cerb mort de foame şi frig, dar şi-a continuat drumul. Ajuns în casa băiatului, 1-a chemat pe tatăl acestuia şi i-a spus:
– Am găsit, nu departe de aici, un cerb pe care frigul şi foamea 1-au răpus. Haide să îl iei şi veţi avea hrană pentru o vreme!
Bucuros, omul i-a mulţumit călugărului şi 1-a urmat la locul cu pricina. Lângă cerbul mort însă, zăcea acum un lup, care, găsind între timp animalul, îl devorase. Neştiind să se oprească la timp, mânat doar de o lăcomie exagerată, lupul mâncase mult mai mult decât i-ar fi trebuit şi decât ar fi avut nevoie. Acum zăcea mort, ucis de propria lui lăcomie. (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: