Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Poezie ziditoare de suflet’ Category


53_Tirg_olaresc_VGonciar_2_220712_165Multă lume-i adunatã

Multă lume-i adunatã
La o margine de crâng:
Şi sãraci, şi la cravatã,
Fiindcã azi e zi de târg.

Într-o parte-i târg de vite:
Ţapi, viţei, purcei, căţei,
Iar alãturea se vinde
Oi, mieluţi sau porumbei. (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »


gandacel– De ce m-ai prins în pumnul tău,
Copil frumos, tu nu ştii oare
Că-s mic şi eu şi că mă doare
De ce mă strîngi aşa de rău?

Copil ca tine sunt şi eu,
Şi-mi place să mă joc şi mie,
Şi mila trebuie să-ţi fie
De spaima şi de plînsul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Că am şi eu părinţi ca tine,
Şi-ar plînge mama după mine,
Şi-ar plînge bietele surori, (mai mult…)

Read Full Post »


fetita cu ursulet
Eram un copil, nici şapte ani nu aveam…
Eram un copil care zilnic plângea…
De ce?Pentru că enorm sufeream,
Când ceilalţi copii de mine fugeau…
Mamă, de ce? Tată, de ce?
De ce eu mereu mă joc singură?
De ce-n urma mea se aruncă cu pietre?
De ce mi se zice „barbie-chioara”- ntre fete?
Erau întrebări la care răspuns nu primeam,
Sărmanii părinţi, nici ei nu puteau
Să-mi spună că am ochii strâmbi
…de strabism sufeream. (mai mult…)

Read Full Post »


diveevoLa anii veacului din urmă,
Păstorii cei duhovniceşti
Se vor abate de la turmă
Urmând curentele lumeşti.

Păşi-vor ei pe calea strâmbă,
Lăsându-şi drumul părintesc
Şi vor cânta la oi din “drâmbă”,
Iar nu din “fluier păstoresc”.

Vor face focul cu “progresul”
În “staulul duhovnicesc”
Şi fumul va sârni eresul
Rătezului papistăşesc.

Atuncea lumea cu ştiinţă
Va face născociri mereu
Şi nu va fi la ea credinţă
Nici temere de Dumnezeu! (mai mult…)

Read Full Post »


nasterea-domnului-isus-hristosNaşterea cea minunată
A Pruncuţului Hristos
Cu iubire-i aşteptată
De poporul credincios.
De aceea unii fraţi
Se-nnoiesc, se spovedesc,
Şi aşa frumoşi, curaţi,
Naşterea sărbătoresc.
Pentu alţii, ce să spun,
Ştii prea bine şi matale:
Pentru ei, Sfântul Crăciun
Este… oala cu sarmale.

Radu Iftinoiu

Read Full Post »


P1040670Într-o zi, ca orişicare, vântul colinda în goană

Peste dealuri, peste câmpuri, peste codrii de aramă.

În iuţeala lui, jupânul, şuiera cu sete mare,

Aplecând cu faţa-n glie pe toţi plopii din cărare.

Soarele, privind la dânsul şi voind să mai discute,

Îl opri, cu-o vorbă dulce, pe acest tovarăş iute:

– Tot grăbit te văd bădie, niciodată nu ai stare,

Totdeauna eşti în treacăt, totdeauna pe cărare…

Colbul fuge când te vede, marea face valuri-valuri,

Toţi se dau din a ta cale, când apari de după dealuri!

Eşti cam iute, frate dragă, zise paşnic blândul soare,

Ia sileşte-ţi firea iute şi petrece ca o boare!

– Sunt cam iute, ai dreptate, zise vântul cu trufie, (mai mult…)

Read Full Post »


Când văd cerul plin de stele, licărind în toiul serii,

Când văd luna că răsare din cămările tăcerii,

Când văd razele de soare cum se-alintă pe câmpie,

Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie!

 

Când mă cheamă codrul vara cu-al său susur de izvoare,

Când vad pomii primăvara îmbrăcaţi de sărbătoare,

Când văd fulgii de zăpadă zbenguindu-se pe glie,

Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie!

 

Când vorbesc cu liliacul sau cu crinul de la drum,

Când regina nopţii, seara, mă îmbată de parfum,

Când mă-nvăluie mireasma de salcâm, de tei, de vie,

Simt aşa o bucurie… şi zic: Doamne, slavă Ţie! (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: