Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Tălmăciri pentru suflet’ Category


1f3a3b25ef7caf7f899b95a5fee33bda_XLCred că te-ai uitat în oglindă! De ce cred? Pentru că şi eu mă uit câteodată în oglindă şi zic: „Doamne, ce urâtă sunt! Uite cum arăt şi totuşi copiii ăia îmi zâmbeau din toată inima! Cum e posibil?”

O întrebare pe care îmi voi permite să o citesc direct, cum apare pe hârtie: Doamne, Tu m-ai făcut. Şi dacă nu sunt frumoasă ce fac?”.

Da’ de unde ştii tu că nu eşti frumoasă? Cine ţi-a spus, sau unde te-ai uitat de-ai văzut că nu eşti frumoasă? Cred că te-ai uitat în oglindă! De ce cred? Pentru că şi eu mă uit câteodată în oglindă şi zic: „Doamne, ce urâtă sunt! Uite cum arăt şi totuşi copiii ăia îmi zâmbeau din toată inima! Cum e posibil?

Aşa că, fetiţa mea dragă, să zici aşa: „Doamne, dacă Maica Siluana e atât de bucuroasă deşi spune că se vede urâtă, şi cu adevărat şi eu i-am zâmbit şi nu mi s-a părut atât de urâtă, nu cumva aş putea să dobândesc şi eu acea bucurie şi să par şi eu frumoasă?

Nu te mai uita în oglindă ca să vezi dacă eşti sau nu frumoasă, pentru că vei iscodi să afli acolo cine ştie ce imagine din clipurile publicitare! Uită-te în oglindă ca să vezi dacă nu eşti ciufulită, dacă nu eşti murdară pe faţă, dacă nu ţi-ai pus puloverul pe dos! Iar ca să vezi cât eşti de frumoasă, uită-te în icoana Maicii Domnului şi zi: „Maica Domnului, nu-i aşa că şi eu sunt frumoasă?” Pentru că frumuseţea ta e înăuntru. (mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »


ion creanga Astfel apoi în duminica viitoare, sătenii, îmbrăcaţi în costumele lor naţionale sărbătoreşti, se vor afla desigur la biserică cu toţii, dimpreună cu femeile şi copilaşii lor, şi se vor grupa în jurul preotului pentru a asculta ceea ce le-a promis.

Atunci preotul, învestit în hainele sacerdotale, să facă apoi o întrerupţie pe la mijlocul liturghiei, şi cu o căutătura blîndă, dar serioasă totodată, să înceapă c-un limbagiu poporal şi clar a vorbi cam astfel: „Fiii mei! Eu aici înfăţoşez pe Domnul nostru Iisus Christos, care vă zice prin gura mea: Iubiţi-vă unii pe alţii, precum eu v-am iubit pe voi, căci de pe aceasta, vă vor cunoaşte toţi că sînteţi creştini, dacă veţi ave dragoste între voi! – Dragii mei, toţi avem trebuinţă unii de alţii: cei săraci de cei bogaţi şi cei bogaţi de cei săraci. Cînd cei bogaţi vă înlesnesc la trebuinţă, voi cei mai puţin avuţi nu cruţaţi braţele voastre pentru a le veni într-ajutor, cînd aceia vă cheamă. Nu pizmuiţi fericirea vecinului vostru, căci şi el, ca şi voi, a cîştigat-o prin sudoare şi bună iconomie. Siliţi-vă ca, prin hărnicia şi cinstea voastră, toţi să vă faceţi deopotrivă. – Iubiţii mei! Iată, fiii voştri, îngrijiţi de domnul învăţător, care asemenea este părintele lor şi fratele nostru, căci el le dă hrana minţii şi a inimei, în curînd vor şti a ceti, a scrie, a socoti şi a se ruga lui Dumnezeu. Ei vor şti peste puţin şi vă vor povesti lucruri frumoase despre iubita noastră ţară şi despre Dumnezeu. Nu întîrzieţi dară a-i da la învăţătură şi nu cruţaţi nimica pentru învăţătorul lor, căci prin învăţătura ei se vor face şi mai buni la inimă şi mai luminaţi la minte. Ei vor şti să înţeleagă mai bine care este dreptul lor, pentru a şi-l pute apăra. (mai mult…)

Read Full Post »


Toţi sătenii pronunţă cu drag cuvintele de moşu popă ori nănaşu părinte; prin urmare, toţi văd în păstoriul lor sufletesc un tată iubit, un părinte bun, precum se şi cade să fie.

Cum trebuie însă ca acest proclamat părinte să conducă pe săteni, ce cu mîndrie şi dragoste se numesc ei singuri copii[i] lui, dîndu-i toată stima ce se cuvine unui parinte?

Mai întîi de toate, preotul sătean trebuie să-şi înceapă cariera sa cu blîndeţă şi devotament, să fie un model de moralitate şi de muncă, fără de cari misiunea lui nu va putè produce roadă bună niciodată. Inima lui trebuie să fie totdeauna deschisă, sfaturile lui cele bune să fie o comoară nesfîrşită. Prin aceste mijloace încrederea poporenilor fiind cucerită în timp foarte scurt, preotul trebuie apoi să ştie a profita repede şi în mod raţional de această favorabilă
împrejurare, pentru a pune temelie solidă misiunei sale de conducător şi părinte al poporului, care i s-a încredinţat de cătră Dumnezeu şi naţiune.

Pentru ca preotul la sate să-şi poată îndeplini misiunea cu destulă demnitate, trebuie să fie, mai nainte de toate, un econom bun, silitor şi muncitor, care să întruneasca totodată aceste trei calităţi indispensabile unui apostol: să fie învaţător bun şi conştienţios, doftor fără sete de argint şi judecător imparţial. Aceste trei calităţi posedate, succesul misiunei preoţeşti este pe deplin asigurat.

 Precum am zis, înfăţoşarea preotului pentru întîia oară între poporeni trebuie să  fie astfel, ca să facă o bună impresiune asupra lor şi să le cîştige simpatia şi încrederea. Aceste vor constitui o armă puternică, care-i va servi misiunea de minune. Pornit pe această cale, preotul trebuie să viziteze de-a rîndul pe toţi fiii săi sufleteşti.  (mai mult…)

Read Full Post »


Ziua Sf. Valentin este oficial „ziua mondială a îndrăgostiţilor”. Din moment ce în Biblie este scris faptul că „Dumnezeu este iubire”, este Dumnezeu de acord cu această zi? Doreşte El ca oamenii să-şi ofere pe 14 februarie cadouri, lumânări şi alte daruri, ca simboluri ale dragostei? Răspunsul, pentru creştinii adevăraţi, este unul singur: NU!
Asemenea Crăciunului („Moş Crăciun”), Paştelui („iepuraşul”) sau Anului Nou, Ziua Sf. Valentin reprezintă încă o încercare de a „spăla” străvechi obiceiuri păgâne şi perverse, prin „creştinizarea” lor. Oricât de inocentă ar părea Ziua Sf. Valentin, oare câţi ştiu că aceasta îşi are originea în două dintre cele mai perverse festivaluri păgâne: Lupercalia şi ziua lui Juno Februato.

Lupercalia
Sărbătorită pe 15 februarie, Lupercalia era o zi ţinută de vechii romani în onoarea lui Lupercus, zeul fertilităţii şi al chibzuielii, protectorul recoltelor şi un vânător puternic, în special al lupilor. Romanii credeau că Lupercus protejează Roma de haitele de lupi, care atacau şi devorau animalele domestice şi oamenii.
Asistaţi de Fecioarele vestale, Luperci (preoţi bărbaţi) conduceau ritualuri de purificare, prin sacrificarea unor capre şi a unui câine în peştera Lupercal de pe Dealul Palatin, acolo unde gemenii Romulus şi Remus s-au adăpostit şi au fost hrăniţi de o lupoaică înainte de fondarea Romei. Îmbrăcaţi în pielea caprelor sacrificate şi mânjiţi de sângele lor, preoţii Luperci loveau femeile cu februa, bici făcut din pieile caprelor sacrificate. Preoţii Luperci credeau că biciuirea femeilor le garantează fertilitatea şi uşurinţa naşterilor de copii. De fapt „februarie” derivă din „februa” care înseamnă „mijloace de purificare”. (mai mult…)

Read Full Post »


Ora-de-religie-400x281Stimată Doamnă Director, Doamnă Director adjunct, stimaţi Domni Profesori!

„A avea credinţă înseamnă să crezi ce nu vezi,

iar răsplata pentru această credinţă va fi

să vezi ceea ce crezi.”

(Fericitul Augustin)

Aştern aceste gînduri despre parteneriatul dintre Şcoală şi Biserică, care este foarte important şi în urma căruia au de cîştigat copiii, care sunt viitorul nostru, care vor fi fiii Bisericii, fiii ţării noastre şi profesorii de mîine, pe care cum îi vom forma aşa îi vom avea, căci omul e ca pomul, dacă e crescut strîmb, sunt slabe şansele să se îndrepte mai tîrziu.

Educaţia se sprijină pe trei piloni: Familie, Şcoala, Biserica. Trebuie să constatăm că toţi aceşti trei piloni astăzi sunt zguduiţi de mari încercări. Căci familia de azi îşi are crezul său: încearcă să înveşnicească materia trecătoare, alergînd după aceasta departe, lăsînd aici copii şi bătrînii fără educaţie şi protecţie şi îngrijind acolo copii şi bătrînii străini.

Biserica este zguduită, ca şi întreaga societate, de valul globalizării şi secularizării, de mişcările ecumenice şi disciplina internă. Şcoala este împinsă în multe proiecte distructive, precum programul ,,Pas cu pas” şi trecerea la ,,Învăţămîntul universitar după sistema de la Bolonia”, unde ni s-a spus că diplomele tinerilor noştri vor fi recunoscute în toată Europa, (ceea ce este o mare minciună). Astăzi avem alte proiecte: ,,Optimizarea” (,,comasarea”) şcolilor şi ,,Autogestiune financiară”, care sunt proiecte distructive, căci au menirea să reducă numărul copiilor (a populaţiei) şi să distrugă satele. De asemenea, ele împedică implementarea hotărîrii de Guvern №596 din 2 iulie 2010, referitor la predarea disciplinei ,,Religia” în şcoală. De aceea, astăzi, cînd avem această degradare spirituală, şi mai mult avem nevoie ca să ne unim eforturile, căci noi putem ridica moralitatea unei societăţi prin promovarea valorilor sacre. (mai mult…)

Read Full Post »


Oamenii îndepărtați de Dumnezeu mereu sunt nemângâiați și de două ori chinuiți. Cel ce nu crede în Dumnezeu și în viața viitoare, pe lângă faptul că rămâne nemângâiat, își osândește și sufletul său veșnic. La ce stăpân lucrezi, de la acela vei lua și plată. Dacă lucrezi la stăpânul cel negru, îți face viața neagră încă de aici. Dacă lucrezi pentru păcat, vei  fi plătit de diavolul.

Dacă lucrezi pentru virtute, vei fi plătit de Hristos.

Și cu cât vei lucra  mai mult pentru Hristos, cu atât vei străluci mai mult și te vei veseli. Dar noi spunem: „E timp pierdut să lucrăm pentru Hristos!” Însă aceasta este înfricoșător! Să nu recunoaștem jertfa lui Hristos pentru om! Hristos S-a răstignit ca să ne elibereze de păcat, ca să înnoiască tot neamul omenesc. Ce a făcut Hristos pentru noi? Și ce facem noi pentru Hristos? (mai mult…)

Read Full Post »


– Părinte, de ce mulţi oameni simt plictiseală atunci când muncesc?

– Nu cumva nu-şi iubesc munca? Sau poate că din pricină că se ocupă mereu cu acelaşi lucru. Adeseori într-o fabrică unde se face, de pildă, tâmplărie, la unele secţii un muncitor de dimineaţă până când pleacă încheie mereu ferestre, altul pune mereu sticlă de geam iar altul chituieşte. Fac mereu aceeaşi muncă, un lucru monoton, cu şeful lor lângă ei, care îi supraveghează. Iar lucrul acesta nu este pentru o zi sau două. Se îngreuiază făcând mereu acelaşi lucru. Mai demult nu era aşa. Un tâmplar lua în primire patru pereţi de la zidari şi trebuia să predea proprietarului cheile casei terminate. Făcea mai întâi duşumelele, tâmplăria, la care punea sticla de geam şi o chituia. Apoi făcea scările în spirală, cu balustradă făcută la strung, după care văruia, făcea dulapurile, rafturile şi în continuare făcea mobila. Şi chiar dacă nu se ocupa el însuşi cu toate acestea, ştia totuşi să le facă. La nevoie făcea chiar şi acoperişul şi punea şi ţigla. Astăzi mulţi oameni sunt chinuiţi pentru că nu-şi iubesc munca. Aşteaptă să vină ora plecării. În timp ce atunci când cineva are râvnă pentru muncă şi interes pentru ceea ce vrea să facă, cu cât lucrează, cu atât i se aprinde şi mai mult râvna. Se dăruieşte apoi muncii sale şi atunci când vine ora plecării, spune: „Cum a trecut timpul atât de repede?”. Uită şi de mâncare şi de somn şi de toate. Şi chiar de nu mănâncă nimic, nu flămânzeşte, nici nu moţăie dacă nu se odihneşte, ci mai degrabă se bucură că nu doarme. Nu se chinuieşte din pricina foamei sau a nesomnului, căci pentru unul ca acesta munca este sărbătoare. (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: